Cosmin Iancu
- Cum v-aţi prezenta? Ce moment v-a determinat să alegeţi arhitectura?
Mă numesc Cosmin Iancu, m-am născut, crescut, îndrăgostit şi căsătorit în Timişoara. Tot în Timişoara am absolvit şi Facultatea de Arhitectură, în anul de graţie 2000, iar câţiva ani mai tarziu, în căutare de aventură şi Libertate, am emigrat în Canada.
Am ales arhitectura aleatoriu, nu a fost ceva premeditat, dragostea pentru desen şi relaţia strânsă de prietenie pe care am avut-o în liceu cu doi viitori colegi, m-au impulsionat să mă lansez în această aventură îndeajuns de incitantă ca să îmi doresc să o trăiesc.
- Contribuţia arhitecturii în formarea personală:
Complexitatea profesiei implică accesarea şi asimilarea continuă de informaţie. Acest proces generează permanent noi sinapse cerebrale, făcându-ne mai receptivi, mai deschisi către experienţe noi, manifestate atât în plan profesional cât şi personal. Viaţa capătă un plus de culoare, fiecare moment deschide noi oportunităţi, totul devine asemeni unui joc în care noi, protagoniştii suntem supusi unui scenariu în perpetuă schimbare, fără început şi fără sfârşit, care nu lasă timp regretelor, ci ne obligă în permanenţă să ne reinventăm şi să ne dezvoltăm.
Prezentarea activitătii alternative, drumul de la arhitectură la această activitate şi cum sunt cele două relaţionate.
Practica spirituală şi misticismul au avut întotdeauna un loc special în viaţa tuturor celor care s-au identificat cu procesul de Creaţie, într-un fel sau altul.
Am început să fiu interesat de practica Yoga pe considerente de sănătate, din dorinţa de a deveni fizic independent – urmăream eradicarea totală a unei afecţiuni care mă făcea să depind de anumite substanţe farmaceutice pe care nu le mai doream în organism – şi mental, mai echilibrat, având în vedere că mediul în care îmi desfăşuram activitatea nu era unul din cele mai liniştite – cunoaştem cu toţii stress-ul mental şi fizic pe care meseria de arhitect îl implică adeseori.
După o perioadă de câţiva ani de practică am realizat că Yoga nu e o activitate alternativă ci un mod de viaţă. Tehnicile de control fizic, energetic, mental care le implică, purifică întregul organism, amplificând receptivitatea practicantului cu referinţă la calitatea informaţiei asimilate, cât şi la responsabilitatea personală în aplicarea practică a acestei informaţii.
Viaţa socială, modul de gândire, viteza şi modul de acţiune/reacţiune în relaţiile cu ceilalţi şi cu mediul se schimbă, legile nescrise şi omniprezente natural/universale, se fac uşor întelese şi capătă prioritate în faţa legilor concepute de superficiala minte umană.
Schimbările care au survenit în urma practicii spirituale, atât pe plan social cât şi în plan intim m-au făcut să fiu mai conştient de rolul meu în ÎNTREG, de cum totul este interconectat şi, plecând de aici, de impactul pe care eu îl aveam în acest ÎNTREG, cu fiecare linie trasă, cu fiecare clădire construită. Era ceea ce ofeream eu în echilibru cu viaţa, era aportul meu unul constructiv sau din contră, unul negativ? Cream sau Distrugeam?
În speranţa că voi găsi liniştea interioară pe care o căutam pentru a mă putea relaxa în ea şi trage concluzii,în speranţa că voi putea răspunde cu sinceritate la întrebările care îmi rezonau permanent în minte, mi-am intensificat practica spirituală…
… iar încet dar sigur mi-am reinventat viaţa, şi privind cu ochi noi în jurul meu, precum dimineaţa când ne trezim din somn privim în jur, am descoperit o nouă ţară, un nou oraş, o nouă profesie, noi posibilităţi, un nou mod de viaţă.
Arhitectura nu o mai practic de ceva timp, şi deşi mai simt dragoste pentru profesie, nu ştiu dacă ceea ce eu pot oferi lumii în acest domeniu e ceea ce mă defineşte ca OM, nu ştiu dacă asta e Dharma mea, datoria mea, în acest puzzle incredibil de complex numit Creaţie.
Continui să practic şi să trăiesc prin Yoga, continui să mă întăresc şi să mă purific mental şi fizic pe zi ce trece, iar prin puterea exemplului încerc să inspir şi să motivez pe alţii să facă loc spiritualităţii în viaţa lor.
Unicul lucru important şi pe care cu toţii îl căutăm mai devreme sau mai târziu e pace sufletească – piece of mind. Deschizându-ne către liniştea absolută permanent prezentă în profundul fiinţei noastre, îi putem reflecta vibraţia în tot ce ne înconjoară: familie, prieteni, profesie, generând echilibru, stabilitate, prosperitate, pace.
Pentru a-l parafraza pe Sri Yogi K. Pattabhi Jois:
“Practice, practice, practice… and all is coming”.
So I keep practicing.
Înapoi
