Oana Coarfă

 

  • Cum v-aţi prezenta celor care nu vă cunosc?

Arhitect în Republic of Architects, produc obiecte de design în Cabinet, locuiesc în Bucuresti, sunt recunoscătoare pentru oamenii pe care îi am aproape.

  • Ce moment v-a determinat să alegeţi arhitectura?

Deşi am trăit tot timpul în oraş de provincie, în pauzele vacanţelor de vară sau iarnă la ţară, mi-a plăcut felul în care se întâmplau lucrurile la sat. Mă fascina felul în care comunicau oamenii, cum arătau casele, limita suplă dintre sat şi natură, locul acceptat al animalelor, felul în care obiectele dăinuiau de la o generaţie la alta. Au fost momente fericite de explorare a naturii şi crearea de lucruri noi cu mijloace şi materiale simple simple. Acesta a fost probabil momentul în care mi s-a deschis gustul pentru crearea de obiecte după puterea mea şi din resursele locului.

Am cunoscut arhitecţi când eram în adolescenţă, le admiram libertatea. Desenam tot timpul, dar nu vream să mă fac artistă, aşa că am ales să învăţ să fac case şi curţi, cum îmi imaginam atunci că se va întâmpla.

  • Care este contribuţia arhitecturii în formarea dumneavoastră personală?

Arhitectura te învaţă să dezvolţi un fel de disciplină, pentru că lucrurile sunt complicate şi necesită energie să le duci la bun sfârşit. Tot volumul de muncă te învaţă să lucrezi în echipă. Partea creativă din arhitectură te învaţă despre libertate.

Pentru mine a contat faptul că am schimbat şcoala de arhitectură pentru o vreme. Am ajuns să învăţ în locul în care am visat tot timpul, la TU Delft Olanda. Experienţa mi-a dat resurse pe care încă le mai folosesc. M-a ajutat să înteleg că oriunde te afli, depinde de tine cum te implici şi cum faci lucrurile să se schimbe. Trebuie să te dedici şi atunci când te afli într-un spaţiu cu toate resursele la dispoziţie, şi când eşti într-unul frust, anost.

Odată cu deschiderea biroului Republic of Architects, am testat lucrul în echipă. La întâlnirile de creaţie ne implicăm egal, există doar lideri de moment, ai proiectului. În rest, lucram într-un mod democratic creativ. Am descoperit că ideile comune sunt mai puternice decât ideile personale.

  • Cum aţi prezenta activitatea dumneavoastră alternativă celor care nu sunt familiari cu ea?

Tot timpul am meşterit, tricotat, desenat, recondiţionat obiecte vechi, refolosit obiecte atipic. Am produs obiecte întotdeauna din pasiune, nu dintr-o nevoie externă.

Obiecte produse pentru a fi dăruite, altele cumpărate deşi nu erau de vânzare, ceva concursuri câştigate, toate motive de bucurie, dar şi de atenţionare pentru că părea că ar trebui să acord mai multă atenţie pentru a merita cu adevarat momentul de bucurie al „ieşirii din dulap” a obiectului.

De pildă, primul obiect produs şi de care m-am simţit ataşată a fost o bijuterie fixată cu magneţi rotunzi, populari atunci ca obiecte de relaxare, antipatici de fapt pentru mine, dar potriviţi pentru bijuterie. Bijuteria a fost cumparată – deşi nu era de vânzare – de către prieteni care au apreciat-o şi au declarat că să fac bine să iau banii ca să continui să produc în continuare obiecte. Admiraţia pe care o aveam pentru ei şi prezenţa banilor aparent munciţi m-au făcut să deschid mai mult ochii către ce făceam nu doar ca hobby.

Domino-ul, obiect făcut din dragoste, un cadou, a ajuns între obiectele expuse de o galerie cu vânzare pentru că a avut şansa de a fi zărit din întâmplare de către curatorul de atunci al galeriei.

În 2012, au apărut primele prototipuri, datorate participării şi câştigării concursului de mobilier de baie Delta Studio. Seria HEX se află acum în portofoliul companiei.

Experienţa laborioasă a producerii HEX şi prezenţa domino-ului la vânzare, m-au făcut să mă decid să înfiinţez o titulatură special creată pentru obiectele pe care le produceam: Cabinet.

Cabinet este un brand ce produce obiecte utile, vizual şi tactil asumate.

Nu în ultimul rând, Cabinet aminteşte că disciplina se învaţă iar virtuţiile se practică.

  • Cum aţi ajuns de la arhitectură la activitatea dumneavoastră alternativă?

Partea de producţie de obiecte a fost tot timpul prezentă în ce făceam.

Arhitectura este altceva, nu le-am adus împreună şi nu s-au generat una din celealtă pentru că sunt lucruri diferite. Scara contează în discuţia asta.

  • Cum consideraţi că se influenţează reciproc cele două activităţi?

Lucrând cu obiecte, apropiate de tactil şi utilizator, ajung să le observ şi în arhitectură: dau prea repede zoom pe detalii. Optez apoi pentru zoom-extend, las mai degrabă vederea de ansamblu să fie pe primul loc şi dau loc surprizei pe care care poţi să o ai atunci când externalizezi lucrul către echipa mare de proiect sau către execuţie.

Pentru producţia de obiecte caut să fie o abordare sustenabilă la scară mică, sunt mai atentă la resursele obiectului, ale utilizatorului. Am învăţat multe lucrănd alături de oameni care ştiau materialele, le simţeau: lemn, ceramică, in, metal, piele.

Pornind de la scară mică a utilizării, am înteles impactul cultural al arhitecturii dar şi al producerii de obiecte deopotrivă: ne schimbă viaţa dacă nu suntem atenţi la alegerile pe care le facem.

  • În ce măsură sunteţi prezent în cele două activităţi?

Arhitectura este munca mea de zi cu zi.

Producţia de obiecte este un continuu work in progress care se interpune în momentele când mă aştept mai puţin: când desenez free-style, când călătoresc, citesc. Apoi e munca de management al timpului, al drumurilor pentru a putea să produc obiectele, real.

 

 

Înapoi