ZORAN POPOVICI ROTUND

Zoran Popovici

 

Hello, sunt Zoran; este cel mai simplu mod în care pot să mă prezint celor care nu mă cunosc. Răspunsul la restul întrebarilor din acest interviu pot fi considerate o sinteza a ce înseamnă parcursul personal prin arhitectura contemporană ca parte a artei “new media”, care mai mult s-au mai puţin mi-a oferit un mijloc de exprimare.

Crescut într-o familie care de la o vârstă fragedă mi-a oferit acces la o lume digitala, destul de rudimentară, cu sunete şi imagini care astăzi definesc stilul 8-bit, în aceea perioadă constituia vârful de lance a tehnologiei şi îmi oferea şansa să experimentez cu primele linii de cod şi să îmbrăţişez principiul “open source” – programe create şi oferite gratuit unei comunităţi, cu speranţa ca alţii să le folosească, să le remixeze, şi sa le dezvolte mai departe. Această lume digitală a fost secvenţial întreruptă de o expunere la artă cu vizite la galerii şi muzee, care deseori începeau violent cu ruperea mea din faţa monitorului.

Alegerea traseului profesional a fost o primă încercare de a gasi un mediu în care pasiunile mele pentru fenomene complet diferite să evolueaze într-un mod coerent. Momentul exact în care a trebuit să aleg o cariera şi o facultate îmi este prezent mai degrabă ca un glitch în memorie. Ulterior am găsit un citat care poate să explice motivaţia din spatele alegerilor din carieră: “Making… an art out of your technological life is the way to solve the problem of technology.” Robert Pirsig – Zen and the Art of Motorcycle Maintenance

Anii de studiu suplinite în paralele de perioada în care am fost “ucenic” într-un birou de arhitectură mi-au oferit experineţe pozitive dar şi negative care s-au sedimentat în principii care îmi formeaza o parte din weltanshaung. Tendinţa de a observa un fenomen de la o scară mare, de ansamblu, până la o scară apropiată, a detaliului; atenţia pentru detaliu, pentru acel centimetru pătrat care scapă neobsevat. Aceste sunt cateva din principile care m-au influenţat într-un mod pozitiv însă au fost suplinite şi de o serie de observaţii negative şi dezamăgiri. Discursul învechit a sistemului de invăţământ prin negarea a tot ce înseamnă libertatea volumelor generate de curbele NURBS în favoarea unui discurs vechi care susţine poetica liniei desenate de mână sau cu ajutorul teului şi echerului, impulsul agresiv al beneficiarilor de a construi tot , lipsa de control asupra produsului final.

De la arhitectură la activitatea mea “alternativă” nu a trebuit să ajung ca la o destinaţie, pentru că tot parcursul experienței profesionale ea a fost acolo, evoluând simultan. Dacă ar fi să prezint activitatea unui novice m-aş rezuma la: creator de lumi virtuale. Însă discuţile interesante se nasc cu acele persoane care profesează în domenii tangente precum game designeri, programatori, DJ sau sculptori de instalaţii kinetice. Din dorinţa de a transmite mai departe cunostinţele, încăpăţânarea in idea că unelte digitale din arta şi arhitectură pot oferi o alternativă sustenabilă la tendiţele contemporane m-am îndreptat spre un start-up în domeniul educaţiei nonformale, arhitectura find în continuare prezentă ca şi mediu de experimentare pentru uneletele folosite.

Cum consideraţi că se influenţează reciproc cele două activităţi? Îmi este greu să îmi dau seama cum se influenţeaza între ele activităţile datorită faptului că ele coexistă într-o dihotomie dar şi conexiune împletita pe mai multe layere, find imposibil de separat. La momentul de faţă, realizez căt de mult m-am apropiat de punctul de plecare – fenomenul “open source” – care a fost fundaţia viziunii mele despre tehnologie şi a programelor folosite.

 

Înapoi